Numele de Muzeu al Campiei Boianului

După inaugurare muzeul era deschis pentru public 6 ore pe zi, în afară de ziua de luni, când era considerată zi liberă. În fiecare zi 2 ore din cele 8 ore erau afectate pentru curăţenia spaţiilor expoziţionale.

Supravegherea vizitatorilor şi curăţenia era asigurată de către îngrijitorul de curăţenie Vitan Maria.
Aşa cum am arătat, muzeul s-a inaugurat pe baza unei aprobări a Forurilor judeţene şi Republicane fără a avea buget, rezolvându-şi toate sarcinile ce decurg din activitatea financiară a muzeului prin autofinanţare.
De la înfiinţare şi până în anul 1983 întreaga activitate a muzeului era asigurată de directorul acestei instituţii pentru o indemnizaţie de 440 lei lunar dată de Comitetul pentru Cultură şi Educaţie Socialistă judeţul Olt.
În schema de funcţionare a muzeului se mai afla o îngrijitoare curăţenie care figura în ştatul de funcţiuni al personalului muncitor de la Casa de cultură orăşenească , fiind plătită de la buget şase luni pe an iar restul timpului, salariului se asigura prin autofinanţare . La acea dată după cum se vede în procesul verbal aflat la cap. anexe muzeul avea 3 clădiri:  

 

 Traian Zorzoliu lîn curtea muzeului 1981


casa Polihronie Ioan, casa Ghirgiu Alexandru şi o dependinţă cu două camere , fosta casă a slugilor de la conac.
Conform adresei nr. 278 din 27 mai 1981 a Comitetului de Cultură şi Educaţie Socialistă către Directoru adjunct Iulian Antonescu din Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste al R.S.R. muzeul se va numi Muzeul orăşenesc Drăgăneşti-Olt.
Având în vedere spaţiul expoziţional şi curtea muzeului care era mai mare ca cea de astăzi în anul 1981 s-au aprobat înfiinţarea unui post de îngrijitor curăţenie cu normă întreagă, fiind angajată Vitan Maria.(5)
Îngrijitorul cu curăţenia şi directorul muzeului asigurau paza instituţiei ziua iar pe timpul nopţii o aveau în consemn paznicii angajaţi permanent, de la instituţiile vecine.
După inaugurare până în anul 1990 funcţia de director a fost onorifică, fără retribuţie (6)
La 31 mai 1990 Primăria judeţului Olt emite decizia nr. 1223 înregistrată la nr. 110 din 17 mai 1990 privind înfiinţarea Muzeului Orăşenesc Drăgăneşti-Olt, ca unitate bugetară cu personalitate juridică , categoria a IV-a.
Din data de 1 septembrie 1994 Muzeul orăşenesc Drăgăneşti-Olt a trecut cu întreaga structură în subordinea Consiliului Local Drăgăneşti-Olt (7).
Având în vedere patrimoniul deosebit de care dispune acest muzeu al implicării personalului în susţinerea înfiinţării altor muzee în Câmpia Boianului, prin decizia inspectoratului Pentru Cultură Olt din 27 decembrie 1994 şi a deciziei nr.1223 din 1 mai 1990 Muzeul orăşenesc Drăgăneşti-Olt a primit denumirea de ,,MUZEUL CÂMPIEI BOIANULUI,, 

 CONACUL POLIHRONIE

  

 


Casele în care se află Muzeul Câmpiei Boianului, au aparţinut Conacului Polihronie
În 1990 s-au predat de către Consiliul Orăşenesc 3 clădiri printre care casa Polihronie. Executând o cercetare mai amănunţită în podul clădirii pe sub pardosea am descoperit un număr însemnat de documente care au aparţinut lui Polihronie Ioan.

 


CASA IOAN POLIHRONIE

 
Din documentele aflate şi din constatările D-lui Prof. Univ. Dr. Arh. Cristian Moisescu această casă este cea mai veche din Câmpia Boianului şi a fost construită de familia Polihronie la sfârşitul veacului al XVIII-lea, pe un teren care a aparţinut acestei familii.
La început casa a fost folosită mai mult ca sediu pentru administrarea moşiei din Câmpul Mare şi mai târziu de urmaşi ca locuinţă. În prezent se află situată pe strada N. Titulescu la nr. 360.
Această clădire împreună cu acareturile aferente au fost pentru prima jumătate a secolului al XIX-lea în stăpânirea pitarului Polihronie Ioan Mateescu care locuia mai mult la Slatina
La 13 septembrie 1837 Polihronie Ioan avea 43 ani şi era magistratul oraşului Slatina supranumit şi negustorul oraşului, şi de 20 ani se ocupa cu negustoria, plătind cele mai mari patente. I se mai spunea şi Ion Polihronie băcanul . (Arhivele Slatina Fond Tribunalul Jud. Olt , dosar 7392 din 1843, fila 3. Istoria oraşului Slatina vol. 1 368—1918 )
Într-un raport din 1837 către Marea Vornicie a Treburilor din Lăuntru se arăta că orăşenii întâmpină mari greutăţi din pricina Mandei Gigârţoaia , proprietăreasa moşiei Pârliţi.
La 28 mai 1843 în Slatina a avut loc un incendiu arzând 13 case mari printre care şi cea a lui Ioan Polihronie, casă mare din zid.
Polihronie Ioan a deţinut şi funcţiile de arhivar al oraşului Slatina dar şi sef al arestului.
La alegerile din 1848 el făcea parte din alegătorii pentru deputaţii din partea mahalalei Roşie pe locul 5 în listă.
Într-un raport din 1848 Ioan Polihronie ( numit şi Tache ) era bănuit că luase parte la tulburarea liniştei publice.
Mai târziu se menţiona că Polihronie se afla printre alegătorii direcţi ai Slatinei cu dreptul de a fi ales în orice parte şi în colegiu, având un capital de 6.000 galbeni. El era printre personalităţile vremii, ca oameni înstăriţi. Alături de el se afla şi Petrache Manolescu din Drăgăneşti.
În veacul al XIX-lea în Slatina se aflau mai multe persoane care purtau numele de Polihronie. Printre aceştia erau : Polihronie Dumitrescu general, (1893- 1977 ); Nicolae Polihronie avocat – 1920; Elena D. A. Polihronie proprietar care avea şi locomobilă.

Alte date despre familia Polihronie :
Profira Polihronie . soţia lui Ioan Polihronie era soră cu Smaranda , Maria , Eugenia şi Constantin Căpitan, (1846- 1900) căsătorit cu Iulia lui Andrei Prejbeanu.

1983 , august 22
Sevastiţa Dumitrescu în vârstă de 80 ani, fiica fostului primar Nae Sârbu,care locuia lângă conacul lui Polihronie azi strada Orezari mi-a povestit despre această familie:
,,În copilărie mă jucam cu fetele fostului proprietar Alexandru Ghirgiu, ginerele lui Ion Polihronie, fiul lui Ion Polihronie cred că avea 90 ani. Era un om scund , cocoşat, , purta pe cap fes roşu şi uneori şapcă,
A murit aici şi a fost îngropat la cimitirul familiei, situat pe coasta dealului lângă un stejar mare care se vede şi astăzi. În acelaşi cavou a fost îngropat un căpitan apoi ginerele lui Niţă Polihronie ( Niţă, Ioniţă, Ion ) Acum acest cavou a fost profanat că intr-o vreme avea numai oase pe lângă el. Nu mai ştiu cine le-a adunat şi dus la un cavou din cimitirul comunei.
Curtea lor era pe unde a fost I.A.S.-ul. Aici avea obor mare de oi şi grajduri de vite.
Casa mică din curte ( actualele birouri ) era casă pentru servitori.. Avea un servitor ce-l chema Matei Turcu.
În curte avea un câine mare pe care îl chema Leu. Cea de a doua casă, mai mică a fost a lui Sandu Ghirgiu , la noi lumea îi zicea Ghergiu.
Sandu Ghergiu avea două surori: Smaranda cea mică măritată la Galaţi, Hortensia cea mare măritată cu avocatul Ilie Ionescu din Slatina..
Sevastiţa mama lor trăia mai mult la Slatina.. Cunoştea mai multe limbi.
Sevastişa şi Ghergiu sunt îngropaţi în deal, mormântul de la Ştejar.( astăzi nu mai există n.a.)
Scara la casă era din piatră cioplită. . La drum avea balcon de lemn. În casa era un salon cu trei dormeze. În mijloc era o dormeză pătrată acoperită cu catifea. La stradă uşile erau pline, fără geam, din blană vopsită gri. Şi spre curte tot uşi pline. Uşile se blocau cu un lemn care se îngropa în zid.
.( Familia Polihronie a decis să-şi facă un cavou în curtea casei pe terasa mare a Oltului lângă un stejar. Aici au fost îngropaţi : Polihronie Ioan şi alţi membrii ai familiei . În 1980 cavoul era profanat, în cripte nu mai erau nici oasele. După câţiva ani cavoul a fost demolat iar astăzi nu se mai cunoaşte nici locul. Stejarul de lângă cavou s-a uscat şi a fost tăiat de oameni . Din auzite când s-a umblat la cripte nişte oameni au adunat oasele şi le-au dus în cimitirul din deal într-un cavou. n.a.)

Date genealogice
Polihronie Ioan pitarul, s-a născut pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea . Viaţa publică a acestui om a fost prezentată la începutul acestui material. A avut un fiu care s-a numit tot Polihronie Ioan , fiul pitarului a fost o vreme subprefect al judeţului Olt, în vremea lui
Alxandru Ioan Cuza. Acesta a fost căsătorit cu Profira si au avut o fată Sevastiţa care s-a căsătorit cu Al. Ghirgiu.. Profira era fiica lui Ştefan Viişoreanu decedat în 1855. Pe nevasta lui Ştefan o chema Safta.
Ştefan era fiul lui Constantin al Anicăi Milcoveanu. Tatăl lui Constantin era Matei Milcoveanu.
1- Işfan logofătul + jupîneasa Caplea din Ceptur
2- Mitrea Rudeanu sluger 1610 (ginerel lui Işfan )
3- Stanca Rudeanu (fiica lui Mitrea Rudeanu )
4- Preda Milcoveanu, vel vistier 1708 ( S-a căsătorit Cu Stanca )
5- Constantin Milcoveanu , paharnic 1708-1732 (fiul lui Preda)
6- Matei Milcoveanu ( fiul lui Constantin Milcoveanu )
7- Ştefan Milcoveanu ( fiul lui Matei Milcoveanu )
8-Ştefan Viişoreanu 1855 Ginere lui Ştefan Milcoveanu )
9 -Ioan Polihronie (Căsătorit cu Profira fiica lui Viişoreanu)
10-Alexandru Ghirgiu (Căsătorit cu Sevastiţa fiica lui Ioan Polihronie şi au avut 2 fete şi un băiat. Fiica lor a fost căsătorită la Galaţi . După soţ s-a numit Costovici. Fiul lor Constantin a lucrat la Banca Naţională din Bucureşti. Acesta şi-a revendicat dreptul de proprietate asupra caselor din conacul Polihronie. A primit de la Primăria oraşului Drăgăneşti-Olt o despăgubire de 400 milioane lei numai pentru casa bunicii sale. (Celelalte case, neavând dreptul de proprietate asupra lor n. a.)
11- Constantin Costovici (nepotul Sevastiţei Ghirgiu.

 

CASA
GHIRGIU
ALEXANDRU

 

 

 

Casa Ghirgiu a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea de Alexandru Ghirgiu, ginerele lui Ioan Polihronie, pe terenul dat ca zestre fiicei lui Sevastiţa .
Ca şi casa cea mare după 1949 au fost naţionalizate şi date spre folosinţă Gospodăriilor Agricole de Stat. După o vreme au mai avut şi alţi stăpâni care nu s-au îngrijit cum trebuie de acest conac.
În curte conacului s-au afla magazii. grajduri pentru animale, şoproane pentru utilajele agricole care odată cu trecerea anilor au fost demolate.
În anul 2006 conacul a fost retrocedat urmaşilor reprezentaţi prin Dl Costovici Constantin, nepot Sevastiţei Ghirgiu, descendenta familiei Polihronie Ioan.
Familia Costovici datorită împrejurărilor a beneficiat pentru despăgubire numai pentru casa Ghirgiu , astfel prin încheierea actelor de vânzare cumpărare casa Ghirgiu a intrat în posesia definitivă Muzeului Câmpiei Boianului Actele s-au perfectat şi semnat prin delegaţie din partea Primăriei Drăgăneşti-Olt de subsemnatul, la data de 23. 11. 2006.
În 1981 când muzeul s-a inaugurat conacul Polihronie cuprindea în afara caselor Polihronie şi Ghirgiu, o casă cu două odăi pentru slugi,transformată în două garaje pentru maşini, două magazii, o fântână şi un WC. Împrejmuirea era din plasă şi scândură uzată 70%: De-a lungul anilor din diferite motive au mai rămas 3 clădiri ale vechiului conac . casa Ghirgiu şi casa Polihronie ce adăpostesc expoziţii muzeale. Casa servitorilor serveşte ca sediu administrativ şi depozite pentru muzeu.

 

Casa servitorilor
de la Conacul
Polihronie
astăzi sediu
administrativ
pentru muzeu


Muzeul de la Drăgăneşti-Olt este rodul unei muncii colective. Aici şi-au adus contribuţia: sponsorii, donatorii, edili oraşului, cercetători ai istoriei naţionale, mulţi funcţionari ai primăriei , cei care prestează muncă în folosul comunităţii şi cu deosebire colectivului de salariaţi ai muzeului angajaţi de-a lungul timpului.
Ca instituţie publică subordonată Consiliului Local, putem spune că toţi primarii oraşului, din 1981 şi până astăzi, au susţinut demersurile muzeului, dar trebuie să aducem mulţumirile noastre în mod special primarilor :
- Dl. Florea Puşcaşul –în mandatul său s-au repartizat, din fondul de construcţii aflate în patrimoniul primăriei, clădirile pentru înfiinţarea muzeului;
- Dl. Mircea Medinţu a extins curtea muzeului şi a construit gardul de beton pe latura sudică;
- Dl. Radu Dan Mateescu a răscumpărat clădirea pentru muzeu Ghirgiu de la Constantin Costovici;
- Dl. Sorin Ionel Ghiţă a susţinut dezvoltare pavilionară a muzeului construindu-se arheoparcul Gumelniţa.