Istoria orasului

Cercetările arheologice ale Muzeului Câmpiei Boianului au condus la concluzia că în a doua jumătate a mileniului I era noastră, au existat pe vatra actuală a oraşului Drăgăneşti-Olt mai multe aşezări mici, ale populţiei autohtone, care de-a lungul evului mediu au format satele Peretu, Drăgăneşti şi Comani.

Scurt Istoric
Cercetările arheologice ale Muzeului Câmpiei Boianului au condus la concluzia că în a doua jumătate a mileniului I era noastră, au existat pe vatra actuală a oraşului Drăgăneşti-Olt mai multe aşezări mici, ale populţiei autohtone, care de-a lungul evului mediu au format satele Peretu, Drăgăneşti şi Comani. Aceste sate erau aşezate în poienile codrilor seculari aproape de izvoarele cişmelelor de astăzi.
Vetrele unor asemenea sate s-au aflat în următoarele zone: Schitul Vechi Comani, valea Jugăliei, în punctul Sălişte, perimetrul străzilor Căpitan Drăgănescu şi Morii, aşezarea situată între străzile Speranţei şi Dealului, aşezarea din strada Militari punctul Bâzăreni şi aşezarea din zona abatorului (I.R.I.C.).
Urmărind evoluţia acestor aşezări s-a constatat o concentrare treptată a populaţiei către zonele cu cele mai bune surse de apă şi teren care să le permită construirea locuinţelor.
După secolul al X-lea populaţia s-a grupat în trei centre distincte care vor alcătui satele Comani, Peretu (Uibăreşti) şi Drăgăneşti-Olt.
Legătura dintre aceste sate s-a făcut pe un drum care mergea paralel cu Sâiul. Această cale este marcată şi astăzi de bisericile satelor care erau construite în centrul comunităţilor. Vechiul drum de la Dudu la Slatina însoţea apa Oltului şerpuind pe ultima terasă.
Drumul ce leagă astăzi bisericile era drumul de legătură dintre sate.
Lângă biserica din centrul satului se află casa obştei şi şcoala. În unele sate şcoala a funcţionat pe lângă biserică sau în casa obştei. În Peretu, şcoala a funcţionat la început în casa sfatului ce se afla lângă biserică si mult mai târziu în local propriu. Satul, până la Cuza, când s-au ales primarii, era condus de un pârcălab alături de care se afla preotul şi juri comunali. Preotul şi pârcălabul erau datori să citească şi să prelucreze obştiei publicaţiile ocârmuirii, tot ei păstrau cutia obştei cu veniturile cetăţenilor. Chiverniseala banilor adunaţi în cutia obştei se făcea de către un grup de săteni şi proprietarul satului. Cetăţenii cei mai cinstiţi, în număr de şase împreună cu preotul aveau grijă de această cutie. Cutia era închisă cu două chei, una la pârcălab şi alta la preot. După 1845 preotul a fost numit şi în comisia care recenza tinerii de 20 de ani pentru contribuţia acestora în folosul obştei. În fiecare sat era o judecătorie de înpăcăciune alcătuită din preotul satului şi trei juraţi aleşi de locuitori câte unul din toate cele trei etape (de frunte, de mijloc, de coadă). Sediul judecătoriei era la preot acasă. Actul de împăcăciune era scris de preot şi semnat de cei trei juraţi (şi prin punerea degetelor). Satul avea şi o magazie de rezervă. Cheile şi evidenţa magaziei erau la preot. Oamenii care călătoreau aveau răvaşe scrise şi semnate de preot şi aleşii satului.
Începând cu anul 1829 preotul ţinea evidenţa populaţiei din sat. Lunar evidenţa era predată zapciului plăşii şi mai departe Divanului. Pe lângă acestea preotul strângea veniturile pentru dotarea bisericii. Aşa au fost organizate şi obştile din satele Peretu, Drăgăneşti şi Comani până în anul 1860 când au devenit comune. Dintre cetăţenii aflaţi în fruntea obştilor acestor sate până în 1860 amintim sătenii: Barbu Ştefănescu, Dobre şi Marin Onescu, Radu Untaru, Dincă Cântăreţu, Nae Stănescu, Marin Iliescu, Radu Mândroc, Dobre Anca, Ion Marin, preoţii Marin, Scarlat, Grigore, Kostandin, Radu şi Barbu. Nae Pieptănaru a fost numit primul primar al comunei Drăgăneşti, iar la Comani - Marin Tobescu. După Nae Pieptănaru a urmat Costache Popescu care a condus treburile obştei drăgăneştilor în mai multe rânduri totalizând 36 de ani, iar la Comani Nicolae Dumitrescu - 45 de ani. Între anii 1860-1968 au fost numiţi în funcţii de primari ai comunei Drăgăneşti 63 de cetăţeni, iar la Comani tot pentru această perioadă 20 de cetăţeni. Ultimii primari ai comunelor Drăgăneşti şi Comani, înainte de unificarea din 1968 au fost Popescu Alexandru pentru Drăgăneşti şi Vasile Trăsnea pentru Comani.
Adunările populare pentru constituirea Consiliului Popular al oraşului Drăgăneşti-Olt au început la 1 iulie 1968, când comuna Drăgăneşti a devenit oraş, iar comuna Comani sat aparţinător. Din informaţiile culese, Primăria Comunei Drăgăneşti a avut sediul în Str. Sâiului, azi Str. Dudeşti şi mai târziu într-un local nou construit în 1936 situat pe şoseaua principală, azi strada N. Titulescu în zona în care se află sediul poştei actuale. Pentru satul Comani primăria s-a aflat pe drumul principal al comunei în apropierea bisericii cu hramul Sf. Împăraţi Constantin şi Elena. Pretura Drăgăneşti a avut un sediu propriu construit în 1925 şi se află pe strada Nicolae Titulescu la nr. 216.


Trăsăturile fizionomice ale aşezării

Oraşul Drăgăneşti-Olt este o aşezare liniară care se desfăşoară de o parte şi de alta a drumului naţional 47 Slatina - Turnu-Măgurele pe o distanţă de 8km împreună cu satul aparţinător Comani. Această şosea de pe zona localităţii Drăgăneşti se numeşte strada N. Titulescu, iar pe zona satului Comani - General Teiuşanu Livius. Mai mult de jumătate din străzile oraşului sunt modernizate. Fizionomia locuinţelor este aceiaşi în tot otaşul. Se deosebesc numai câteva zone:

- Zona centrului vechi de pe strada N. Titulescu cuprinsă între străzile Elena Dendea şi Oltului;

- Zona centrului nou cuprinsă între strada Morii şi strada Hotarului;

- Zona satului Comani - pe tot cuprinsul străzii General Teiuşanu Livius.

Casele au un plan de construcţie tradiţional cu două, trei şi mai multe încăperi. Distribuţia lor este tipică zonei de câmpie a Munteniei şi Olteniei. Sunt tot mai rare casele cu două camere (foc şi sobă) şi cu prispă deschisă fără sală construită din paianţă sau cărămidă. Curţile caselor sunt mari, ocupaţia de bază a locuitorilor este agricultura. În zona centrului vechi se mai află câteva case ale vechilor târgoveţi. Acestea au doua niveluri şi prezintă o arhitectură specifică începutului de secol XX. În zona centrului nou se află arhitectura tipică urbanismului epocii socialiste.
În oraş locuitorii au case noi în proporţie de 80%. Toate locuinţele sunt proprietate particulară.
Densitatea medie a clădirilor în vatra oraşului este de 7 clădiri la hectar. În zona centrală sunt peste 10 clădiri la hectar. Aproximativ 75% din clădirile oraşului au un singur nivel.