Monografie

Oraşul Drăgăneşti-Olt este situat în zona Câmpiei Boianului la intersecţia paralelei de 440 şi 10’ latitudine nordică cu meridianul de 230 31’ 52’’ longitudine estică. Faţă de nivelul mării, moşia Drăgăneşti-Olt se află la o altitudine medie de 68m în luncă şi 143m în câmpie.

Aşezarea geografică
În judeţul Olt, localitatea Drăgăneşti-Olt are o poziţie central sud-estică şi se află la 35km faţă de capitala judeţului Olt, oraşul Slatina şi la 65km nord de oraşul Turnu Măgurele. Pe calea ferată se află la 18km faţă de oraşul Caracal şi 138km faţă de oraşul Bucureşti.
În 1968 vatra oraşului Drăgăneşti-Olt ocupa împreună cu satul Comani suprafaţa de 186,5ha şi avea ca vecini loturile comunelor: Dăneasa, Radomireşti, Stoicăneşti, Crâmpoia, N. Titulescu, Alimăneşti, Mărunţei, Fărcaşele şi Stoeneşti.

 

Relieful
Situat la contactul dintre Câmpia Boianului şi Valea Oltului are la vest o luncă cu depresiuni lacustre şi grinduri, iar la est Câmpia Boianului, care face parte din Câmpia Găvan-Burdea.
In partea de vest a oraşului lunca Oltului la Comani este foarte îngustă, ajungând în partea de sud a cartierului Peretu la o înalţime de circa 5km.
Terasa mare a Oltului de pe partea stângă a văii are în medie 40m înalţime şi prezintă întreg sistemul de terase cuaternare.
La sud de Drăgăneşti-Olt, depozitele de terasă se găsesc la aproape 100m altitudine absolută şi la 46m altitudine relativă faţă de nivelul mării.
În structura acestor depozite se află pungi de nisipuri şi argilă, straturi de pietrişuri îndoite care crează aspectul unei “false tehtonice”.
Relieful moşiei oraşului Drăgăneşti-Olt este slab fragmentat, valorile unghiurilor de pantă sunt mici atât la nivelul câmpiei cât şi de-a lungul luncii. Valorile cele mai mari apar la contactul terasei superioare a Oltului cu lunca. Marimea unghiurilor este în raport direct cu fragmentarea reliefului. În această zonă s-au format: valea Jugăliei, valea lui Buga, valea Dealul Viilor.

 

Reţeaua hidrografică
Prima categorie o formeazaă apele de siguranţă. Râul Olt situat la vest de oraş, influenţează foarte mult condiţiile naturale ale zonei. Lăţinea albiei minore a Oltului, înainte de a face lacul de acumulare, era în sectorul Drăgăneşti-Comani între 50-250m. În prezent pe această zonă se află lacul de acumulare al hidrocentralelor Drăgăneşti şi Frunzaru.
Pe sub ultima terasă a Oltului, la contactul cu lunca, se află numeroase izvoare care se adună formând pârâul Sâiul ce îşi are începutul în satul Comani.
La est de câmpie, moşia Drăgăneşti şi Comani este traversată de la nord la sud de sohodol, o vale seacă, care se formează la nord de pădurea Stăneasca, din lacul Sbengheci. Sohodolul îşi adânceşte albia spre sud unindu-se cu Călmăţuiul Mare în dreptul satului Călineşti.
Mai la vest în mijlocul Câmpiei Boianului, pe o direcţie nord-sud se află Călmăţuiul Mare şi Călmăţuiul Mic sau Sec având izvoare spre sud, la contactul cu Câmpia Burdei.
În câmpie se află numeroase crovuri în care se formează lacuri şi gorgoane. Cele mai cunoscute lacuri sunt; Cedra, Bujorul, Olari, Speteaza, Telegari, Scroafa, Zbengheci.
A doua categorie o formează apele subterane care reprezintă o sursă economică importantă. Pânza freatică foarte bogată, cu izbucniri de debite mari de apă, se află sub grindurile pe care se află vatra oraşului Drăgăneşti-Olt.
Pe sub această terasă joasă se află numeroase izvoare amenajate cu cişmele. În câmpie apa se află la peste 20m iar pe terasa unde se află oraşul apa este la o adâncime de circa 12m.
Pe vatra oraşului la o adâncime de circa 200m s-au descoperit în depozitele triastice ape termale cu o temperatură de peste 1987 apele termale au izbucnit în unele fântâni din Comani.

 

Clima
Clima zonei Drăgăneşti-Olt este ca a intregii ţări - temperată cu influenţele cele mai puternice ale uscatului. Cu toate acestea se poate spune că sunt unii factori locali care fac abateri de la caracterele generale. Unul din aceşti factori îl reprezintă marile bazine de apa de pe Olt care au influenţat în unele privinţe clima dar şi fauna zonei. Valoarea medie a temeraturii aerului este de 10,90. Valorile diurne - temeratura creşte după răsăritul soarelui pănă la ora 15 şi apoi înregistrează o scădere temerată pănă la primele ore ale dimineţii. Valorile anuale - din ianuarie temeraturile medii zilnice cresc în general depăşind 00C. prima zi cu temperatură medie peste 100C se înregistrează între 8-10 aprilie, iar ultima zi între 25-27 octombrie. 
Amplitudinea medie anuală este de 25,80C. Durata medie a primului îngheţ este 25 octombrie, iar ultimul la 7 aprilie rezultând un interval anual de timp fără îngheţ de 204 zile iar media zilelor cu îngheţ este de 102 zile. Numărul zilelor cu temperatură de 00C (zile de iarnă) este în medie de 22-26 zile pe an, zile de vară cu temperatura peste 250C sunt 85-90 pe an, iar zile tropicale cu temeratura mai mare de 350C sunt de 25-35 pe an.
Precipitaţiile atmosferice la Drăgăneşti-Olt sunt de 540mm. Luna cu cele mai multe precipitaţii este august. Frecuenta grindinei este mică de 1-2 zile pe an. Ninsorile iarna se produc în 17-19 zile, iar viscolele durează în medie 1-3 zile.
La Drăgăneşti-Olt sunt circa 40 de zile de ceaţă, 130 de zile cu rouă, 14 zile brumă şi 1-5 zile chiciură.
Vânturile caracteristice care bat în cursul anului sunt Crivăţul şi Austrul.

 

Rezervaţiile naturale
Cele mai importante rezervaţii naturale sunt: Pădurea Călugăreasca cu rezervaţia de bujor românesc şi arborete de gărniţă la pădurea Stănesca.

 

Date istorice generale
Oraşul Drăgăneşti-Olt este format din vechile sate Comani, Peretu (Uibăreşti) şi Drăgăneşti. Pe vatra acestor sate s-au decoperit urmele purtătorilor culturii de prund şi ale unor aşezări din neoliticul timpuriu până în present. De remarcat este aşezarea populţiei Dudeşti, din centrul civic al oraşului, aşezările Gumelniţa din punctual Sere, satul Comani şi telul situate la vest de satul Peretu în lunca Oltului.
In epocile metalelor s-au aflat triburile purtătoare ale culturilor tei din punctual Sălişte şi telul din lunca Oltului lângă cartierul Bâzărani (Peretu). Pe vatra satelor ce compun astăzi vatra oraşului Drăgăneşti-Olt au existat aşezări dacice şi daco-romane care au format în primul mileniu al erei noastre nucleele satelor Comani, Peretu (Uibăreşti) şi Drăgăneşti. Satul Comani a fost menţionat intr-o hartă a Academiei Române pentru perioada cuprinsă între anii 1000-1300, însă documentar apare în august 1593 în vremea lui Mihai Viteazul. Satul Uibăreşti a fost menţionat documentar la 31 august 1475. Satul Drăgăneşti este menţionat la 1 iulie 1526 în vremea voievodului Radu de la Afumaţi.

 

Satul Comani
“Erau Comănenii Boieri din Cămani” spunea Iorga în “Studii şi documente”, dar erau Comănenii boieri din Comani Olt. Din documentul emis la curtea Domnească la 19 martie 1630, Leon Tomşa Voievod (1630-1632) dă parte din moşiile de la Comani lui Bunea Logofătul, celelalte părţi fiind ale lui Stoica Clucerul. La 1 iulie 1697, în vremea lui Constantin Vodă Brâncoveanu s-a emis o carte către Teofil, egumentul Mănăstirii Comani-Olt, ca să meargă cu boierii Domnului să îndrepte hotarul dintre Comani şi Drăgăneşti. Istoricul Ion Ionaşcu preciza că mânăstirea Comani exista la 1697 şi că de la această dată şi până la 1785 a fost sub conducerea boierilor Comăneni. Aceştia urmând moda vremii închină mânăstirea Comani mitropoliei. În acest fel ia fiinţă schitul Comani de care vor ţine moşiile din Comani, Drăgăneşti, Stoicăneşti şi Mărunţei.
În anul 1690, Matei Cel Căpitan Comăneanu este însărcinat de Vodă să iasă cu slujitorii împotriva tătarilor, chemaţi de turci pentru un război cu imperialii. Comăneanu era chemat „să stea şi să păzească de stricăciunile tătarilor şi să nu robească pe cineva şi să nu răpească ca nişte lupi oamenii”. La începutul secolului al XVIII-lea satul se afla în stăpânirea Slugerului Constantin Comăneanu şi maria Comăneanu. La 10 noiembrie Slugerul Comăneanu vinde moşia Comanilor lui Matei Slugeu, care la rândul lui îi dă lui Dumitraşcu Obedeanu. De la Obedeanu moşia Comanilor ajunge la Matei Comăneanu frate cu Radu Comăneanu. În acelaşi veac era la Comani Velisare Leontopol şi stăpânea o parte din moşia comanilor, parte din câmp, parte din vii, cu terenurile cele vechi numite „Crivina peste Olt” sau „Plopii Comani”. Mai târziu Leontopol va cumpăra o parte din moşiile Ghimpaţi, Râşniţa şi Zăvoiul. De la Leontopol va cumpăra o parte din moşii Ion Mărgăritescu. În catagrafia de la 1841 se menţiona că la Comani se află un schit şi în jurul lui un sat unde erau patru cârciumi, două mori de apă şi două vii. Schitul avea 11 familii de robi. Din aceştia sunt amintiţi: Burcel, Marin Lin, Ion Vătafu, Ion Fieraru, Ion Marin, Lin Coadă Rotaru. În 1863 la Comani a luat fiinţă şcoala care în vremea revoluţiei din 1848 a fost închisă. După evenimentele revoluţiei anului 1848 a avut învăţător plătit de locuitorii satului cu 28 de lei lunar. Din 1861 învăţătorii au început să fie plătiţi de stat. Primul învăţător a fost Guila Vlad urmat de Niţă Marin şi Ion Popescu.
Satul Comani a devenit comună prin legea rurală din 31 martie 1860. La acea dată număra 320 de familii, care locuiau în 316 case. Comuna Comani făcea parte din plasa Sîiului de Jos. La 1895 în Comani trăiau 1360 locuitori din care 600 capi de familie (660 de bărbaţi şi 700 de femei) care locuiau în 380 de case, din care 200 erau bordeie. Ocupaţia principală era plugăritul, cultura viei şi grădinăritul. În afară de români mai erau 10 bulgari şi 50 de ţigani. În comună lucrau 3 cojocari, 5 cizmari, 4 croitori şi 15 fierari. Comuna era străbătută de şase străzi paralele de la vest la est. Comănenii îşi desfăceau mărfurile pe pieţele din Drăgăneşti, Caracal şi Slatina. Marea parte a populaţiei satului o avea schitul Comani format din 419ha din care 118ha pădre. În vremea lui Alexandru Ioan Cuza au fost împroprietăriţi ţăranii de la Comani cu 1483ha. Toată moşia Comanilor în acea vreme număra 4432ha. Locuitorii posedau 200 de cai, 1600 de boi, 800 de porci, 150 de bovine, 2500 oi, 50 capre. În comună erau două biserici: una Schitul Comani, întreţinută de sat şi deservită de doi preoţi, zidită în 1833 cu cărămidă din biserica mânăstirii care intrase în ruină, a doua era biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena zidită de Gheorghe Comăneanu. În marele război pentru întregirea neamului din rândul comănenilor au căzut la datorie 141 de ostaşi. În bătălia de la Oituz şi-au pierdut viaţa printre alţii, şi fraţii Gaiţă: Ilie, Constantin, Marin, Florea şi Ion. În 1950 la Comani a luat fiinţă prima întovărăşire agricolă cu 36 de membrii şi cu o suprafaţă agricolă de 85ha. Mai târziu, la 18 iulie 1956 a luat fiinţă prima cooperativă agricolă pe bază de rentă având 24 de familii şi o suprafaţă agricolă de 67ha. În data de 19 aprilie 1960 s-a înfiinţat Cooperativa Agricolă de producţie cu 236 de familii şi o suprafaţă agricolă de 558ha. Comuna Comani în anul 1968 a devenit suburbie a oraşului Drăgăneşti-Olt. Satul Comani, alături de Drăgăneşti-Olt se află în permanenţă într-un proces de urbanizare. În Comani există reţea de apă, străzi cu trotuare, o stradă principală asfaltată şi o reţea telefonică racordată la centrala oraşului. Asistenţa sanitară este asigurată de un dispensar urban. În dreptul satului Comani se află Hidrocentrala Drăgăneşti-Olt. Această hidrocentrală împreună cu celelalte edificii industriale aflate între Comani şi Drăgăneşti-Olt crează un profil urban vechiului sat. Odată cu tânărul oraş Drăgăneşti-Olt înfiinţat prin decretul Consiliului de Miniştrii de la 31 august 1968, comuna Comani a fost declarată suburbie a oraşului Drăgăneşti-Olt.

 

Satul Peretu (Uibăreşti)
Împreună cu satul Drăgăneşti-Olt în martie 1860 avea să formeze comuna Drăgăneşti-Olt. În Evul Mediu satul Uibăreşti (Peretu) a avut o dezvoltare mai rapidă decât satul Drăgăneşti însă datorită dezvoltării sale demografice populaţia satului s-a extins spre nord unindu-se cu satul Drăgăneşti-Olt care dispunea de o vatră de locuire mult mai mare. Uibăreştiul este atestat documentar la 1 septembrie1475, când Basarab cel Bătrân Voievod, închină mănăstirii Cutlumez de la Athos mai multe sate printre care şi Dăneştii (Dăneasa) “cu hotarul cât a dăruit Mircea Voievod, de la Urbăneşti să-şi ia călugării dijme”. Uibăreştii a fost pomenit în mai multe documente medievale. La 4 august 1522 -Radu Voievod a dăruit jupânului Neagoe o parte din moşie la Uibăreşti şi la 1 iunie 1526 - Radu Voievod dă în stăpânire jupânului Neagoe mai multe sate printre care şi Drăgăneşti şi Uibăreşti. În 1637 Zapisul lui Mitrea Slugeru dă fetei lui de zestre satele Drăgăneşti şi Uibăreşti cu tot hotarul.

 

Satul Drăgăneşti-Olt
A fost atestat documentar la 1 iunie 1526. De-a lungul istoriei, din neolitic şi până la formarea satelor în Evul Mediu timpuriu, vatra localităţii Drăgăneşti-Olt a fost locuita neîntrerupt. Mărturiile arheologice din această perioadă, aflate în colecţiile Muzeului Câmpiei Boianului fac dovada existenţei culturii materiale a unei populaţii numeroase şi stabile. Satul Drăgăneşti-Olt exista înainte de atestarea lui documentară cu multe sute de ani, pe aceiaşi vatră medievală dar mult mai restrânsă. În totdeauna în central comunităţilor săteşti s-a aflat biserica, local sacru de întâlnire al oamenilor la marile evenimente ale vieţii. Cea mai veche biserică din Drăgăneşti-Olt este biserica Adormirea Maicii Domnului din str. Oltului, nr. 35. Înaintea acesteia s-a aflat o altă biserică de lemn menţionată la 19 august 1689. Din cercetările arheologice făcute în jurul bisericii s-au descoperit urmele arheologice ale unei populaţii româneşti din secolul al VI-lea. Ceramica din acea vreme descoperită în str. Teiului la nr. 12A, cu motive florale în formă de cruce ne face să credem că avem de-a face cu o populaţie creştină. Ştiri referitoare la satul Drăgăneşti sunt date în mai multe documente medievale. Dintre acestea putem aminti pe cel din 1 aprilie 1607 când satul era „ în moştenirea logofătului Stanciu încă mai dinainte”. Prin anul 1602, când Stanciu mai trăia, jupâneasa acestuia, Muşa, a căzut în robia tătarilor şi pentru răscumpărarea ei, satul Drăgăneşti a fost vândut lui Panaiot din Hotărani pe suma de 28.500 aspri. În 1640 moşia şi satul Drăgăneşti erau ale Rudenilor provenite prin vânzare de către Muşa. Mitrea Slujer Rudeanu, fiul lui Teofil Rudeanu, a intrat în monathism şi a ajuns mitropolitul Ungro-Vlahiei. 
În secolul XVIII au fost scrise multe documente în care s-au menţionat satul Drăgăneşti. Cel mai de seamă este în anul 1708, când s-au împărţit satele şi moşiile Drăgăneşti şi Uibăreşti între Constantin Paharnic şi Radu cu fii lui Papa Drăgănescu.nul din fii acestuia Ştefan, a purtat o vreme numele de Drăgănescu, dar mai târziu atât el, cât şi fratele lui Radu s-au numit Ştirbei. Urmaşul acestora Badea Ştirbei a ajuns la dregătoria de la mare vornic. Ultimul proprietar al satului şi moşiei Drăgăneşti a fost Răduceanu Clinceanu - stolnic, nepot al Bălaşei Drăgănescu. Boierii Manoleşti de la sfârşitul sec. XX sunt urmaşii boierilor Cioflani, iar de aici prin diferite filiaţiuni la boierii Urianu, Budişteanu şi Ştirbei. Satul Drăgăneşti aşezat pe malul Oltului, aproape de drumurile comerciale mari ale evului mediu, de pe malul Oltului din Oltenia, drumul buţiilor, al cerii si mierii, din Boianu, circulaţia de pe Olt cu plutele, au favorizat dezvoltarea acestei localităţi, care la 1883 avea telegraf, o companie de pază, tribunalul de ocol şi trei bâlciuri anuale. Tot aici există o moaşă şi un medic de arondisment. Către sfârşitul sec. al XIX-lea s-a construit o şcoală nouă pe vechiul amplasament din 1836, iar sediul plăşii Şerbăneşti se va muta la Drăgăneşti. În prima jumătate a sec. XX (1905) s-a înfiinţat şi o poştă iar plasa cu sediul la Drăgăneşti se va numi plasa Sâiului. Localitatea era iluminată noaptea cu felinare, iar paza era asigurată de colgi. In catagrafia vremii se menţionează că Drăgăneştiul are aspect de târguşor fiind sistematizat „cu drumuri şoseluţe”. În aceiaşi vreme localitatea va cunoaşte o dezvoltare fără precedent pe calea urbanizării. În 1934, la şcoala din Drăgăneşti, care funcţiona după modelul celor din oraşe s-a editat primul ziar local numit „Curierul Drăgăneştilor”. Târgurile săptămânale, bâlciurile de peste an, judecătoria de ocol, spitalul înfiinţat din 1908, administraţia plăşii, poşta şi telegraful, drumul de legătură cu Slatina pietruit, pe care circulau două autobuze de călători, prăvăliile, toate erau atribute care în 1950 la împărţirea administrativă, s-a ţinut cont şi comuna Drăgăneşti-Olt a devenit sediul raionului cu acelaşi nume. După 1950 la sediul raional se vor înfiinţa instituţiile raionale pe linie administrativă economică si culturală, care vor determina aparitia multor salariaţi şi muncitori, cu multe locuri de muncă pentru drăgăneşteni, dar şi pentru mulţi intelectuali veniţi din zonă. Localitatea va beneficia de multe investiţii care va schimba şi mai mult aspectul ei general, dar şi bunăstarea localnicilor. În această vreme se vor construi instituţii de cultură şi învăţământ, magazine, clădiri pentru spital, se vor asfalta unele străzi şi vor apărea primele blocuri de locuinţe de stat, se va electrifica localitatea şi se va instala o reţea modernă de poştă şi alimentare cu apă a populaţiei. În 1968 la ultima împărţire administrativă, comuna Drăgăneşti-Olt va avea toate atributele pentru a fi declarată oraş. Din 31 august 1968, când comuna Drăgăneşti-Olt a fost declarată oraş şi până în zilele noastre a cunoscut o dezvoltare impetuoasă. Dintre acestea putem aminti: construirea unui număr de 1000 de apartamente, o platformă industriala cu două fabrici, ateliere meşteşugăreşti, străzi asfaltate, o reţea electrică şi de alimentare cu apă. S-au construit spaţii comerciale, o centrală telefonică automată, o clădire CEC, o bancă, o reţea de transport urban de călători şi o reţea de alimentaţie cu gaze pentru populaţie. Astăzi Drăgăneşti-Olt dispune de toate facilităţile unei localităţi urbane.

 

Populaţia
În 1831 satele Drăgăneşti, Peretu şi Comani făceau parte din plasa Oltului. Satul Drăgăneşti număra 195 de familii, Peretu 125 de familii şi Comani 103 familii. Luând ca referinţă anul 1885 când populţia la Drăgăneşti-Olt era de 3022 locuitori, constatăm că a trebuit să treacă 71 de ani pentru ca populaţia să se dubleze (1956). În ultimele decenii, creşterea populaţiei oraşului Drăgăneşti-Olt s-a făcut prin creşterea natalităţii.

 

Dinamica populaţiei oraşului Drăgăneşti-Olt între anii 1968-2002

 

Anul   

Populaţia    

Bărbaţi    

Femei   

1968

10560

5318

5242

1970

10695

5180

5515

1980

11960

5820

--

1992

14000

6000

8000

2002

12223

5981

6242

 

Spiritualitatea religioasă a locuitorilor din Drăgăneşti şi Comani
Istoricul C. Giurescu afirmă că „Suntem în această parte a Europei cei mai vechi dintre creştini”. Pe vatra localităţii Drăgăneşti s-au găsit vestigii arheologice vechi de peste 1500 de ani cu însemne creştine, fragmente de vase din lut ars cu motive florale din cruci. În unele documente din sec. XVII se menţionează existenţa în valea Oltului a bisericilor din lemn acoperite cu şiţă sau coceni, cu geamuri din piele de oaie, cu pământ pe jos, uneori chiar o biserică bordei ca şi locuinţele ţăranilor. Şi bisericile din zid erau mici, fiindcă însăşi satele numărau suflete puţine. Preoţii nu aveau şcoli decât pregătire practică. La începutul sec. al XIX-lea majoritatea bisericilor din lemn au devenit neîncăpătoare şi s-au construit altele din zid. În valea Oltului au fost construite în evul mediu multe aşezăminte creştine. Unele se păstrează şi astăzi fiind declarate monumente de arhitectură. Dintre acestea cele mai apropiate de Drăgăneşti au fost: Mânăstirea Hotărani din comuna Fărcaşele construită la 1587. Mânăstirea Aluniş Plăviceni construită la 1646, azi în ruină, Mânăstirea Brâncoveni atestată la 1583 si Mânăstirea Comani atestată documentar la 1683, astăzi dispărută. Pe locul ei se află ruinele bisericii „Schitul Comani”. Pentru a ne da seama de ce loc ocupă biserica în viaţa obştei, în 10km de la Comani spre sud, la 1800 de locuitori din 6 sate cu aproximativ 600 de familii au existat sapte biserici şi o mânăstire. În oraşul Drăgăneşti populaţia este creştin-ortodoxă. În ultimii ani au apărut comuniunea adventiştilor şi protestanţilor ai căror adepţi sunt neînsemnaţi ca număr.

Participarea locuitorilor oraşului Drăgăneşti la marile evenimente ale istoriei naţionale
În marea epopee pentru libertatea şi suveranitatea patriei străbune, fii Oltului şi-au adus contribuţia prin fapte eroice nepieritoare. Cetăţenilor din zona Oltului inferior le-a revenit cinstea şi marea datorie patriotică pentru susţinerea materială a frontului şi cu participarea cu oştenii în marea confruntare militară dusă pentru independenţa României. Locuitorii comunelor Drăgăneşti şi Comani au sprijinit armata română cu hrană, adăpost şi mijloace de transport. La Comani s-a incercat la 1877 să se construiască un pod de pontoane în favoarea altei operaţiuni militare. În Monitorul României din 1877 sunt trecuţi cetăţenii din plasa Şerbăneşti care au subscris pentru armata română. Regimentul 2 infanterie avea înrolaţi 49 de tineri din Drăgăneşti, contingentul 1878 şi tot atâţia pentru Comani. După victoria din 8 octombrie 1878 au trecut pe sub arcul de triumf din Bucureşti veteranii drăgăneşteni Matei Tudorică, Caragea Ion, Mutulescu Stancu, Voicu Paraschiv şi alţii. În marele război pentru întregirea neamului 1916-1918 au căzut la datorie 242 eroi, fii ai localităţii Drăgăneşti, iar de la Comani 145 de eroi. Jertfa lor pe câmpul de luptă de la Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti a rămas astăzi în memoria noastră prin cele două monumente ridicate în Drăgăneşti şi Comani. Bilanţul jertfelor din războiul din 1916-1918 pentru localităţile Comani şi Drăgăneşti a fost de 387 soldaţi, un ofiţer superior, doi ofiţeri, opt sergenţi, opt caporali şi şase voluntari printre care şi Marioara Vlădescu de la Crucea Roşie. In cel de-al doilea război mondial şi-au pierdut viaţa pe câmpul de luptă 241 fii ai localităţilor Drăgăneşti şi Comani. Dintre aceştia, Moraru Tudor din Comani a fost ultimul erou mort al Carei pentru eliberarea pământului patriei.

 


Fie ca jertfa lor să fie în veci pomenită!

 

Asistenţa sanitară
În anul 1883 la Drăgăneşti exista un medic şi o moaşă de arondisment. După 25 de ani, Alexandru Iliescu a donat comunei Drăgăneşti un teren unde s-a construit un spital, care în anul 2008 va sărbătorii un secol de existenţă. Prin contribuţia cetăţenilor, spitalul rural din Drăgăneşti şi-a mărit capacitatea în 1912, 1945 şi 1950. Începând cu anul 1960 spitalul şi-a mărit capacitatea prin subvenţii de la stat.

În oraşul Drăgăneşti s-au mai înfiinţat următoarele unităţi sanitare:
- Policlinica raională Drăgăneşti-Olt în1959;
- Dispensarul policlinic Drăgăneşti-Olt construit în anul 1980 cu 10 cabinete;
- Laboratorul de epidemiologie cu 2 medici şi cinci cadre medii sanitare;
- Dispensarul TBC înfiinţat in 1950.

Localitatea Drăgăneşti-Olt fiind cea mai mare din Câmpia Boianului a avut cele mai mari dotări destinate ocrotirii sănătăţii. Aici până în anul 1990 au lucrat 30 de medici şi 259 cadre medii sanitare, la care s-au adăugat cadrele medicale de la 15 dispensare teritoriale formate din 16 medici şi 63 cadre medii sanitare. La data amintită erau în medie 467 cetăţeni la un medic şi aproape 55 cetăţeni la un cadru mediu sanitar.

 

Învăţământ - cultură
În 1900, şcoala a fost frecventată de 185 de elevi (168 băieţi şi 17 fete) din 237 elevi de vârstă şcolară. La începutul sec. XX Drăgăneştiul semăna cu un târguşor şi avea 3014 locuitori din care 175 ştiau carte. În sat era o şcoală de gradul I cu 2 învăţători. În 1925 s-a construit un nou local de şcoală în satul Drăgăneşti. În anul 1934 şcoala din Peretu, numită Şcoala Primară Mixtă de 7 ani funcţiona după modelul şcolilor de tip urban. La această şcoală a apărut ziarul „Curierul Drăgăneştilor”. În 1948 la reforma învăţământului în comuna Drăgăneşti erau două şcoli în Peretu şi Drăgăneşti. Şcoala medie de 10 ani s-a înfiinţat în 1950. În 1953 în cadrul Şcolii Elementare Mixte nr.1 a luat fiinţă clasa a VIII-a a Liceului Drăgăneşti. În anul 1995 la Liceul din Drăgăneşti au fost 21 de promţii, însumând 1292 absolvenţi din care 616 la secţia reală. Începând cu anul 1977 liceul a devenit agro-industrial cu 24 de clase, având 617 elevi la cursul de zi si 215 la seral. La catedrele liceului s-au perindat 11 profesori de limba română, 16 profesori de limbi străine, 9 profesori de istorie, 16 profesori de matematică, 4 profesori de fizică, 6 profesori de chimie, 11 profesori de biologie, 6 profesori de geografie si 24 de alte discipline de învăţământ. Astăzi liceul se numeşte Liceul Teoretic „Tudor Vladimirescu” ( 24 mai 1996). Este cea mai mare unitate şcolară din oraş unde învaţă 600 de elevi.
În anul 2001 Liceul Teoretic Tudor Vladimirescu s-a unit cu Şcoala cu casele I-VIII nr.1 Drăgăneşti-Olt. Invăţământul preşcolar la Comani şi Drăgăneşti-Olt a fost organizat din anul 1950 în grădiniţe cu program normal, cu program prelungit, creşe şi cămine.
În oraşul Drăgăneşti funcţionează Clubul copiilor şi elevilor înfiinţat la 20 septembrie 1968 sub titulatura de Casa pionierilor şi şoimilor patriei. Această instituţie de învăţământ a fost condusă de profesorii Vasilescu Gheorghe, Manea Damian, Tobescu Ion şi Georgeta Păun. La casa pionierilor lucrau 14 cadre didactice specializate pentru activităţile cu copii în cercuri tehnice şi artistice.